vrei?

De 3 minute ma imaginez sub cer.Sunt eu intinsa,cu mainile sub cap si deasupra mea e un cer mare,infinit,un albastru de lacrima sincera si curata.

Totul e liniste si aud zambete si vreau sa imbratisez pe cineva si sa simt fericirea aia cand incep sa plang in hohote fara sa'mi dau seama de ce.Invadata acum de verde si albastru nu e nimic sa ma faca sa vreau mai mult decat atat.Inchid ochii si ma las mangaiata de soare si rasfatata de atingerea adierilor blande si parca le simt dragostea.

Totul e vis si in vis toate sunt atat de bune,totul e roz si te face sa zbieri de atata bine.Cand te trezest,iti vine sa zbieri de atata rau!

Si acum m'am trezit.Nu cer albastru,Nu iarba cruda!

Ce pot sa fac acum?  Sa astept ca intr'o zi toate sa fie ca in vis..Desi cred ca o sa astept destul de mult si asta ma face sa renunt!

februarie,joi

Si cand te gandesti ca ti'am spus acum jumatate de secunda sa nu bei din cafeaua fierbinte ca ai sa te arzi,tu te'ai facut ca nu ma auzi! Ai fugit cu limba scoasa afara si ai inceput sa mananci zapada,dar totul in zadar!Totusi nu m'am suparat pe tine pentru ca m'ai facut sa rad si acum nu ma mai pot opri!Si mai bine...:)

Totul e nou pentru mine si gustul de cafea amestecat cu zapada nu mai e acelasi.Zambetele sunt altele:unele din politete,altele din mila,altele din suflet poate..

Lumina e una noua de 6 neoane si imi lipseste cea naturala care ne invada pe toti prin 3 ferestre imense.

Si te gandesti ca ai atatea amintiri si atatea schimbari la care te chinui sa le faci fata sau ele se chinuie sa'ti faca fata  tie,si deja am impreia ca am trait 10 vieti toate in al 9-lea cer,iar niciuna nu se aseamana ..IMi place!:)

poezie!

Un fluturas ce zboara a libertate

Mi-as dori sa fiu,sa uit de toate..

Sa am aripi roz,verzi,albastre..

Sa ma trezesc din visu' asta undeva departe!  :)

Fingertips!:)

  E lumina demachiata care se strecoara prin perdea,sau poate mirosul de ceapa prajita...

  Cu siguranta e balta in care am calcat azi-dimineata sau frigul care imi face sa nu-mi mai simt urechile...Mangaierea soarelui care nu mai exista,iar apoi sunetul telefonului scapat pe podea...

  O vorba buna din partea persoanei la care te asteptai mai putin,si uite asa zilele devin mai frumoase in fiecare secunda..Chiar daca afara nu e cald,sau chiar daca nu pierd vremea la soare toata ziua,ma multumesc si cu ploaia,ma multmesc si cu norii,chiar si cu frigul care-mi ingheeata degetul mare de la picioare.Nu ma deranjeaza.M-am obisnuit chiar si cu faptul ca  nu pot sa intelg fizica,sau ca la matematica nu pot sa iau mai mult de 4 orice as face.Ma complac si imi place!

  N-am nimic de comentat daca,asa din senin m-as trezi cu doi pumni in nas si mi-ar zbura doi dinti pe motiv ca eu sunt slaba si cracanata,iar asta deranjeaza pe cineva pe care chiar n-ar trebui sa-si faca griji pentru felul in care eu arat!.Bine..poate ca as avea ceva de comentat..dar ce mai conteaza..

  As vrea sa beau o cafea fierbinte cu doua pliculete de zahar cu oricine ar vrea s-o imparta cu mine si chiar cu cineva care nu vrea...

   Si vreau..vreau sa spun multe,mult prea multe...

   Vreau ca lumea sa nu mai fie rea,cu toate ca eu nu fac nimic s-o schimb si bla bla bla...

   Si acum vreau sa inchei pentru ca nu stiu ce baliverne sa mai inventez(sau nu)...doar ca habar n-am cum sa inchei...:)..HA!

  Stau in linistea becului prost care nu ma lasa sa'mi inchid pleoapele si sa ma descotorosesc de penultima lacrima de tristete pe care tot o plimb cu mine nu mai conteaza de cate zile si nopti incoace.

  Imi potolesc setea cu o ploaie de amintiri si mananc nori pufosi facuti din rasete infundata, sifonate sau ambalate in cutii de pizza.

  Vreau sa ma intind pe asternutul verde cu buburuze caraghios de rosii si sa'mi pun perna aceea, sti tu care, sub cap...dar acum nu le mai am si stau doar pe un pat de o singura persoana,pustiu,fara nimic verde in el si n'am nici o perna moale sub cap.

  E doar sunetul enervant al unui greier lenes care se pregateste sa moara de foame si in iarna asta,iar pe mine nu ma ajuta cu nimic romantismul lui la ora asta in care telefonu'  nu mai suna deloc.Nu ca daca ar fi ora de varf ar suna.

  Mi'e frica de intuneric si as vrea sa sting becul sa ma pot culca dar oricum nu pot sa adorm fara miros de asternuturi verzi,iar toate lucrurile puse la ounct in camera asta nu ma fac sa ma simt mai bine.

   Am scapat de lacrima aia afurisita care ma tot bantuie...dar cu siguranta n'a fost penultima.

  

Griul din Cilindru!

  Stateam in cutiuta mea cu creioane colorate din ceara ca de obicei.Eu eram culoarea gri.Bineinteles ca daca as fi avut dreptul sa-mi aleg singura culoare eu as fi fost verdele acel turqoise...Dar..daca stau sa ma gandesc..poate daca as fi fost verde nu aveam atitudinea necesara pentru a fi verde.

   Ca sa fi verde trebuie sa fi puternic,spontan,pur,proaspat...Pe cand eu.Eu nu sunt nimic din toate astea si poate ca..poate ca mi se potriveste gri-ul.Au stiut ei de ce m-au facut gri!

   E o culoare neutra..nu inseamna nimic pentru nimeni si pentru nimic.E o amestecatura dintre alb si negru..Nu sunt nici pura dar nici murdara..Sunt Gri!

  Am si atitudinea aia..stiti voi...aia gri!

  Azi sunt vesela,maine trista..poimaine iar trista si apoi fericita!

  Sunt tot timpul in asteptarea nenorocirii..Si cand se intampla o fericire ma gandesc tot tipmu'  la cuvintele tipului aluia..nu mai stiu cum il cheama.. "fericirea e o pauza intre doua nenorociri"

  Dar sa revenim la cutiuta cu creioane,care de fapt nu e o cutiuta e un cilindru dinacela..

  Ma amestecam prin culori..Nici un copil nu ma aegea pe mine..Nimeni nu vrea sa coloreze nimic cu mine.Toti il vor pe verde!Si mi-e ciuda!Eu vroiam verde!!

  Sunt culoarea cu varful cel mai ascutit..cel mai nefolosit..cel mai Gri!

ma joc!

  aer greu si trist pica din tavan si imi inunda sufletul.stiu bine ca nu pot sa-l alung dar ma tot amagesc singura de cateva zile ca o sa treaca si o sa treaca si ca dintr-o clipa in alta tavanul trebuie sa se deschida si am sa vad razele de soare.dar se pare ca trebuie sa mai astept putin.

   clipe trec aiurea si alene si vor sa-mi faca in ciuda..sa-mi demonstreze ca timpul e cel care ma controleaza pe mine si eu trebuie sa accept asta..sau sa invat sa accept asta..

   ma joc cu firul vietii si tot trag de el,mai il innod,mai il tai pe jumatate si apoi ma chinui singura sa-l lipesc..pacat ca "picatura" nu lipeste si firul vietii..

   azi..am legat de firu' asta..care daca stai bine sa te gandesti fiecare,pe zi ce trece ni-l facem mai lung sau mai scurt..mai gros  sau mai subtire mai roz sau mai verde sau GRI!..am legat de el doua doze de pepsi si le-am tarat dupa mine peste tot! ma trezesc dimineata ma gandesc la "pepsi"..mai trec 4 ore..ma gandesc la "pepsi" mai trec 2 zile..si una din doze nu mai e!

  a plecat si a spus ca nu vrea sa mai atarne de acest fir impreuna cu cealalta doza niciodata!s-a suparat si sa desprins de noi! vrea sa fie o doza singura,sa nu depinda de nimeni...sa fie neajutorata...

  cealalta doza...da drumul presiunii care oo tine..si..pur si simplu..se scurge...

   acum e goala..si ma enerveaza ca trebuie sa o trag dupa mine in continuare si scoate asa un sunet urat..gol..

    vreau sa ma descotorosesc de ea insa nu pot!..nu pot pentru ca plange si-mi spune s-o mai iau cu mine..sa o duc in cautarea dozei care a plecat..s-o duc in cautarea fericirii..sa-si ajute "pepsi-ul" pereche sa nu se mai simta singur..iar ea..sa nu mai fie pentru totdeauna goala si..fara nimeni care sa-i acompanieze rasul.si plansul..si cantecul!