ploaie de vise...

asta am scris-o pt. concursul din 15 ianuarie..ziua lui eminescu..da stiu..e mult mai romantica..da trebuia sa am cv din EMINESCU...trbuia sa fiu exagerat de romantica..si am luat mentiune..hihi!..traiasca romantismu..:))..noooott..


ploaie de vise!!

Da..Asa era ea!!Pur si simplu nu avea ce sa faca!Nu avea ce sa faca daca natura a facut-o asa.Era constiena ca e incapatanata,dezordonata,orgolioasa si era mandra de caracterul ei puternic pentru ca asa..asa..niminei nu putea sa profite de ea!!
Maine avea sa implineasca 18 ani si isi dorea ca ziua aceasta sa nu se mai termine niciodata.Vroia sa fie cat mai mult copil...sa poata sa danseze cu vantul in nestire...sa nu imbatraneasca...
Era rebele,nu facea nimic din ce i se spunea,doar atunci cand avea ea chef..si nimeni nu indraznea s-o certe pentru alegerile ei,pentru ca o iubeau asa cum era.Nu puteau s-o schimbe.
Astazi,in "ultima ei zi de copil"...s-a trezit de dimineata,si-a luat cartea si a iesit nepieptanata pe strazi.S-a luat la intrecere cu vantul si a castigat.Tot ce-si punea in minte reusea!
Acum..era singura in parc si privea in jur. Isi spunea ca are o viata perfecta si ca e cel mai fericit om de pe pamant. Totusi..numai ea stia de ce spunea asta. Statea pe banca,iar timpul parca..parca a incremenit intr-o bataie de inima si ea privea cerul.Nu-i venea sa creada ca anii s-au scurs atat de repede. Ca era deja aproape o femeie in toata regula si era frustrata!Era frustrata fiindca timpul nu tinea cu ea si parca o trecea asa prin viata,neavand vreme nici macar o clipa sa stea de vorba cu ploaia.
Ploaia...era una din mariile ei iubiri. Voia sa nu se mai opreasca. Statea ore in sir..iar picurii...stropii se contopeau cu ea..o inundau,iar ea...ea simtea cum prinde viata din ce in ce mai mult.
Asta e Maya noastra,pe care astazi,in ultima ei zi de copil la 17 ani o prinde ploaia in parc...si pentru prima oara in viata ei..fugea de ea!! Din ochii ei curgeau lacrimi mari,pline de durere,pline de secrete pe care numai ea,Maya le stia..Acestea se pierdeau in bataia vantului,dar care la prima raza de soare se evaporau in neant.
Ploaia s-a oprit,lacrimile continuau sa curga din ochii ei mari,patrunzatori,misteriosi, de culoarea murului...si...nu se mai putea opri din suspinat.Buzele-i ardeau si simtea ca nu mai poate.
S-a oprit brusc din plans si simtea cum cineva o strange cald si cu putere la piept.Se simtea,in sfarsit,in siguranta si toate gandurile ei negre,cum ca el n-are sa mai vina..au disparut!!
Era aici..Tudor a venit! A venit s-o tina in brate si s-ai declare pentru a mia oara ca inca o mai iubeste si ca n-o va lasa singura niciodata.
Ea.l-a strans puternic in barate,i-a luat capul in palme...si l-a sarutat puternic..iar el..tudor..a simtit o lacrima calda pe buza lui!Era a Mayei..era o lacrima de fericire si de siguranta! Stateau fata in fata si nu au incetat sa se priveasca timp de o oara si jumatate.Se priveau doar.Nu se mai saturau unul de altul.
Maya..se uita in ochii lui verzi care-i spuneau totul despre el!IIi spuneau ca e sensibil,afectuos,amuzant,ca e un copil care o vrea pe ea.Ca e tot ce isi doreste...Privea mai jos..Privea la buzele lui carnoase si isi dorea sa le muste..isi dorea sa le simta.dar se abtinea.
El,Tudor..a reusit s-o schimbe..in preajma lui era altcineva..era vesela,sensibila,duioasa,..era ca un fluture liber care se bucura din plin de singura lui zi de viata...Asa se bucura ea de Tudor..Si el..acum a rupt tacerea si..cu o voce calda,senina si plina de psiune o intreaba:
- De ce te-ai speriat asa?Ti-am spus ca o sa vin!Ti-am promis!...iar el o trage in bratele lui si o tine strans,de frica sa n-o piarda..
- M-am speriat..Am crezut..Am crezut ca m-ai uitat.Am crezut ca nu sunt ceea ce vrei,a crezut ca orgoliul meu te va face si pe tine sa ma urasti!
- Cum sa te uit?!?..Cum sa te uit cand zambetul tau ma urmareste zi si noapte,privirea ta ma arde,iar numai gand ca as putea sa te pierd ma face sa simt un gol imens care ma sperie de moarte..Sunt dependent de tine,sunt dependent de mirosul tau,sunt dependent de pilea ta moale ca petalele trandafirilor,sunt dependent de tot ce insemni tu...Sunt dependent chiar si de copilul rebel car e se afla in tine,chiar si de orgoliul tau!Asta e ceea ce te defineste si te face completa..perfecta in ochi mei..si mai ales cand sunt singur..si in mintea mea te aud cum imi vorbesti..cum razi in hohote..stii?..si atunci..atunci vreau neaparat sa te tin in brate si sa nu-ti mai dau drumul niciodata..Cum as putea sa uit de tine?
Patrunsa de toate vorbele lui..si cu lacrimi in ochi..Maya il intrerupe suav:
- Uite!..Uite curcucbeul!Vezi? Iubirea noastra ee exact ca el..are toate culorile si nu exista ploaie dupa care sa nu apara(si ochii ei radeau..si fata ei era asa senina)
Tudor se pierde in ochii ei negri si-i spune din toata inima!
- Te iubesc! Te iubesc Maya mea!
Ea ii zambeste duios si se inroseste putin..apoi..isi pleaca privirea in pamant si-i zice:
- Hai sa dansam cu norii...vrei?
- Tot timpul ai fost un copil!!..si asa ai sa ramai! Da! Hai sa dansam cu norii! Facem ce vrei tu pentru ca maine e ziua ta!
Maya si-a trecut mana prin parul lui..moale..castaniu..si a inceput sa rada in hohote!Asa cum facea ea tot timpul cand era fericita!L-a luat de mana si au inceput sa fuga!..Si nu s-au mai oprit...
Au ramas doar urmele lor..doar lacrimile lor..care vor ramane impregnate acolo..pentru totdeauna.Norii vor dansa intotdeauna cu ei,iar curcubeul..el a fost martorul iubirii lor neconditionate.
Iar ei...se iubesc si acum!..pentru ca nu se vor desparti niciodata..doar ca de atunci..nimeni nu mai stie nimic de ei!!
Au fost doar ei...si o ploaie de vise!!