Alerg desculta printre vise si sincer..mi-e frica sa nu ma ranesc.Mi-e frica sa calc pe ele.Stiti?.visele mele sunt ascultite.Sunt ca mii de cioburi peste care mi-e frica sa pasesc desculta.
Sunt derutata..Ar trebui sa ma intorc inapoi si sa-mi iau papucii?
Nu!!..N-am sa fac asta!.Am mers deja pana la jumatatea drumului si inca nu m-am taiat!Merg mai departe!Calc peste cioburi.Strang din dinti si sper..sper sa ajung la sfarsitul drumului!
Dar stai!Stai!..Uite!Nu te intoarce,te rog nu te intoarce.Sa terminat portiunea in care cioburile te sgariau in talpa iar tu nu aveai cum sa eviti asta!Uite..Sunt flori,sunt petale de flori!Urmatoarea portiune vei pasi doar peste petale moi,din puf,din vis!
Nu pot!Mi-e frica..Mi-e frica sa calc petalele in picioare..Ranile cioburilor mi-au ramas..Cicatricea lor nu se vindeca..Ele ma opresc sa merg mai departe..
Un miros puternic de flori salbatice ma loveste si imi alunga suvitele de par care imi cadeau peste ochi!Imbiata de miros aleg sa las florile sa-mi vindece cicatricele..desi nu am siguranta ca se vor videca..
Imi place..Ma gadila..Ma gadila in talpa si acum ma bucur ca nu m-am intors dupa papuci..Atunci nu mai puteam sa ma bucur de asta!
Vreau,vreau sa continui drumul...Astept cu parul dat pe spate sa vad ce urmeaza...Peste ce va mai trebui sa calc..sa sfaram,sa mangai,sa am grija,sa fiu puternica..sau..sa ma las purtata de miresme ale florilor salbatice..sau a celora de camp?
1 comentarii:
frumoasa imaginea creata de tine; ce ne-am face noi fara flori?
candva creasem in minte urmatoarea expresie:
daca viata ar fi un trandafir, atunci spinii i-ar fi durerea, iar petalele iubirea :)
Trimiteți un comentariu