born again!

am depasit.am depasit tot ce ma facea sa plang si tot ceea ce nu ma lasa sa fiu asa cum sunt eu cu adevarat..adica vesnic cu zambetul pe buze...
am realizat ca daca nu rad sau daca nu ma bucur cu adevarat de orice lucru marunt,parca nu traiesc,parca ceva din mine se stinge incet si incetez sa mai fiu copil...si NU vreau asta!!!
acum sunt fericita si simt ca am reanviat...si stiu ca intr-o zi voi fi si mai fericta...si stiu eu de ce..dar nu va pot spune..:p

thoughts :)

mda...ploua..frig afara...vremea perfecta pentrun niste ganduri trantite aiurea in acest post..numa ca desi deobicei am o foarte mare inspiratie atunci cand ploua,astazi..astazi nu...habar n-am..
probabil ca inceperea scolii a afectat si mica particica artistica ce a mai ramas in mine..:|
imi era frica de acest inceput,foarte frica...dar totusi s-a intamplat si pot spune ca a fost destul de ok..
a inceput azi dimineatza..cand la ora 7 imi suna alarma..m-am dus,m-am spalat pe dinti si m-am pus din nou in pat ca nah..eram rupta de somn.la 7:30 suna din nou,numai ca de data asta trebuia sa ma scol pt ca stiam ca la ora 8 ma va astepta ioana in fata la primarie..cum afara era mega frig si turna cu galeata trebuia sa iau taxi..numa ca la taxi nu era nici o masina libera si a trebuit sa o iau pe jos :((
intr-n final am intalnit-o soi pe ioana numa' ca la 8:25 si nu in fata la primarie..in fine..am ajuns si la scoala,ne-am batut joc de ce am putut,am vazut noii colegi(toti suntem niste freaks,ceea ce e super tare),am luat manualele si am plecat din nou prin ploaie,frig si intr-un final inghetat am ajuns si acasa,inghetata de frig si tanjind dupa ziilele toride de vacanta cand colindam pe strazi cu cine apucam si totu era perfect...mda..si am realizat ca mi-a fost frica degeaba de ce o sa ma astepe la noua scoala pt ca ii chiar super tare si nu ma asteptam ca o sa fiu asa de deschisa la tot..::D
chiar daca totul e nou pt mine..EU o sa incerc sa raman tot EU...:D..si sa vad partea puna a tuturor lucrurilor,desi stiu ca poate uneori o sa esuez,dar asta ii ceea ce ma face mai puternica si mult mai dornica de necunoscut..
IUBESC VIATAAAAAAA!!!!!!!!...chiar daca o sa mor i 21 octombrie cand retardatii astia o sa incerce din nou cu experimentu ala de 3 lei care o bagat in boala pe toata lumea si care chiar ii o mare prostie pt ca nu stiu de ce ei nu se pot bucura de viata asta asa cum a fost ea lasata si sa nu mai incerce ei sa descopere si schimbe totu...aiureaa....:)

i'm freeeeeeeeeeeeee!!!

EEEEEEEEEXXXXXXXXTAAAAAAAZZZZZ....ce taaareee....in sfarsit s-au mai gandit si minunatii mei parinti...pentru prima oara de cand s-au casatorit(15 ani :D)..sa mearga si ei intr-o mica vacanta....cica se duc la mare...
doamne...cred ca nu-mi puteau face un cadou mai fain de inceput de scoala.:))...in sfarsit ma pot relaxa..ma pot prostii,pot sa vin seara tarziu:))..pot sa manac numai ciocolata...pot sa beau numai energizabt si cola...sper sa ma abtin de la bere...mda..si tot dinastea
cred ca ati observat ca de la cat de fericita sunt scriu numai prostii..aberatii....ce sa fac..asa sunt eu...imi place sa ma bucur pana la exagerare de unele lucruri..si intr-un fel ii chiar super tare..k ai senzatia ca plutesti..ca visezi...ca esti mult prea drogat...
vreeaaaaaauuuuuuu saaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa zbooooooorrrrrrrrrrrrrrrr.........

what kind of blogger are you?

You Are a Life Blogger!

Your blog is the story of your life - a living diary. If it happens, you blog it. And you make it as entertaining as possible. You may be guilty of over-sharing a bit on your blog, but you can't help it. Your life is truly an open book. Or in this case, an open blog!

What Kind of Blogger Are You?

:D

in momentu asta..am o senzatie dinaia....:D..vreau sa urlu,sa sar,sa ma dezlantui...numai ca de data asta pt ca sunt mega fericita...
ii cea mai faina senzatie din lume...ideea e ca desi de fiecare data eu eram aia care facea pe victima si tot timpu gaseam un motiv sa ma plang:aia nu era bine,cealalta nu era bine,nimic nu era bine,nimic pe placu meu!!...In sfarsit mi-am dat seama k viata ii faina,ii mega faina,chiar si atunci cand treci prin greutati,defapt asta ii farmecu,sa treci si prin chestii faine da si prin unele mai putin faine,k dak totu ar fi mega roz nu am stii ce inseamna si greutatile si atunci nu ar mai fi nimic care sa ne faca mai puternici,care sa ne ridice,nu ar mai fi senzatia aia..stii..acum o iau de la capat!!..
mda...sunt cu capu' in nori,fluturi in stomac,...ciocolata multa..ploaie..si alte chestii faine...

dialog intre cer..si..o floare...

floarea:urasc oamenii,nu-i suport,cine i-a inventata...nu se gandesc la noi...adevaratele fiinte...se cred ei mari specimene,cand defapt sunt doar niste figurine cu ceva rotund deasupra si toti presupun ca au ceva...in acel rotund,cum sa creada asa ceva...adica la cat de lipsiti de orice sentimente si ratiune sunt,n-au cum sa pretinda ca au ceva acolo inauntru care...adica as vrea sa demonstreze ca le pasa,ca le pasa si de noi,chiar niste simple flori..contam,si noi avem suflet si sentimente si..chiar suferim..
cerul:nu stiu,nu pot sa spun ca ai dreptate sau nu....eu unul..nici macar n-am auzit de specimenele astea OAMENII,ce-s astia?..un fel de extraterestrii?... floarea:as vrea sa ma simt iubita,sa vad ca exista cineva caruia sa-i pese de mine..chiar nu exista nimeni care sa mai iubeasca cu adevarat...sa ma stranga in brate..nici macar tie nu-ti pasa de mine...de multe ori simt ca ma sting si am nevoie de o gura de apa...si tu..nici macar atat..
cerul:chiar imi pare rau pt tine...eu chiar pot spune ca sunt iubit...iubita mea..luna..ma iubeste la nebunie...singura problema e ca ne vedem mai rar..ea sta la o distanta de o zi..si..mor de dorul ei...chiar imi pare rau pentru tine...da sunt sigur ca viata..viata care este un mister pentru toti..viata..v-a avea ceva si pentru tine..
floarea:sper ca viata asta de care vorbesti tu sa nu uite si de mine...sa nu uite ca nu vreau sa mai fiu singura..vreau sa simt ca traiesc,sa simt cum vantul imi poarta petalele si mi le imprastie prin toata lumea..si atunci..pot sa mor...
Sub cerul albastru deschis care asteptat sa vina noaptea si sa-si vada iubita..sub acest cer..sta intinsa pe iarba o fata..o fata cu ochii negrii cu o pasiune imensa pentru necunoscut...Geloasa pe cer..despre care stia ca traieste o poveste de dragoste de cand lumea...si frustrata ca n-are pe cine iubii...privirea o duce catre ceva verde cu multe chestii albe la sfarsitul fiecarei tulpini..Ii cazuse o lacrima..Se decise sa-i puna numele Lacrimioara...si se decise ca vrea sa-i fie noua prietena.... lacrimioara:CERULE!!!..sunt fericita..ai avut dreptate...viata..despre care tu mi-ai vorbit...mi-a dat un prieten...si e minunat..ma simt iubita...simt ca traiesc...simt...si..ghici..e om..e om si are ceva in acel rotund...ceva ma mult decat mi-am imaginat vreo data...

dincolo de cuvinte,,,

Eram azi pe mal...adica noah..ma duceam la podgoria si am decis sa o iau pe mal ca e mult mai putina lume si dupa parerea mea mult mai putine fite.Ma plimbam,muzica imi inunda urechile,eu nu aveam nimic impotriva si doream,chiar doream sa treaca cineva pe langa mine, sa pot studia,sa-mi dau cu parerea, sa judec,vroiam sa fie cineva diferit...Am continuat sa merg,cu aceeasi privire incruntata(nu stiu de ce...chiar as vrea sa pot zambi,sa arat ca sunt fericita,ca am motive,dar...)...asteptam...dar..nimic... Am vazut ca dorinta nu mi se indeplineste si am ales sa ma dau batuta,asa cum fac de obicei...DAMn..as vrea sa pot fii altfel..dar se pare ca sunt o lasa,o tipa care se da mult prea repede batuta,urasc asta la mine...Am continuat sa merg,am dat muzica ai tare..nu vroiam sa aud nimic altceva...Deja am ajuns pe la liceul de arta..putin mai multa lume pe acolo..dar cum am decis sa ma dau batuta,am incetata sa ma mai uit la cum e lumea imbracata sau ce sandale mai porta fetele.Am incercat sa fiu mai profunda...am observat ca toata lumea e mult preaa ocupata si preocupata de problemele lor...Nimeni nu mai are timp sa priveasca cerul sau sa vada ca dek au inceput sa ingalbeneasca frunzele...Merg mai departe...Ajung la gara...Trec pe langa Pizza 5 colturi,salivez putin si merg mai departe...dau peste prietenii mei..si va rog sa nu ma judecati..si o sa va spun de ce...Cand am spus prietenii mei ma refeream la oamenii strazii care toata ziua sunt pe acolo..pe langa gara..Si ii numesc prietenii meu pentru ca obijnuiam sa lucrez ca si voluntar la un centru pt oamenii strazii si acolo am cunoscut pe multi dintre ei...Sunt niste oameni minunati de la care chiar am invatat..recunosc au defecte si gresesc in prea multe privinte,dar nefiind intelesi de nimeni, am decis sa le vad doar calitatiile....Ma bucur enorm ca am reusit sa-i cunosc... Am continuat sa merg...Mai o statie de tranvai de mers pe jos si ajung acasa...acolo/aici...ma astepta multe...